Sd.Kfz.232(fu)(8-rad), Roden, 1/72

Considerand ca si aceasta veche lucrare trebuie sa-si gaseasca drumul spre casa,  prezenta ei in bar(B)logul Ursului, ar fi astfel pe deplin justificata... 

Este vorba despre un proiect modelistic in braillescale (1/72) cu un subiect teuton, publicat la origine intr-o era demult apusa, in cel mai important forum dedicat modelismului static, de pe la noi :

                               ( Cartula.Ro Forum ) 

Proiectul se bazeaza pe kitul firmei Ucrainiene RODEN, despre care se poate citi aici, o excelenta recenzie datorata onorabilului Doug Chaltry :

                                     ( On The Way ) 

PUTINA ISTORIE : 

Prototipul acestei masini blindate grele, pe 8 roti, a fost realizat in anul 1935 cand firma Bussing-NAG a inceput sa lucreze la prototipul unei noi serii, Sd.Kfz.231/232/263, de 8.5 tone greutate. Exemplarele de preserie au ajuns in unitati inca din 1937, participand la primele campanii din anii '39-'40 alaturi de vechea serie de masini blindate grele pe 6 roti, apoi inlocuindu-le total pe acestea, in prima linie.

Aceasta noua serie a fost o reusita totala, produsul fiind mult in avans fata de epoca. Mecanic vorbind, erau extrem de complexe, toate cele 8 roti fiind si motoare si viratoare in acelasi timp . De aici rezulta o aptitudine tot-teren foarte buna si o maniabilitate excelenta: puteau intoarce intr-un cerc cu diametrul de 10.5m si in plus aveau doua posturi de conducere, unul in fata si unul in spate, blindatul fiind pilotat in ambele directii in cel mai natural mod. 

Pentru epoca lor aveau un motor puternic, un V8 racit cu lichid de 180cp, o viteza foarte mare (spre 100 km/h pe sosea), un blindaj serios pentru acel timp (aprox. 30mm) si erau la fel de bine inarmate ca un Panzer II : un tun automat calibrul 20mm KwK 30 si o mitraliera de 7.9mm MG 34 in turela mobila. Aveau un echipaj de patru oameni si erau de asemenea foarte mari. Iata dimensiunile date in « DIE DEUTSHENPANZER 1926-1945 » de von Senger und Etterlin :
- lungime : 5.800 mm
- latime : 2.210 mm
- inaltime : 2.340 mm

Aceasta serie de « Schwerer Panzerspahwagen » a fost fabricata in 1235 de exemplare din 1937 pana in 1942, in toate cele treiversiuni : 231, 232 si 263. Versiunea 233 “Stummel” produsa in 1942 /'43 in 115 exemplare a fost o conversie a sasiurilor existente, prin demontarea turelei si montarea unui tun scurt de 75mm in structura deschisa.
Daca 231 era doar un vehicol de patrulare, la 232 s-a adaugat o antena cadru foarte mare si statii radio mult mai potente, transformandu-l intr-un formidabil blindat de cercetare-penetrare. Versiunea de comandament a fost 263, la care s-a inlaturat turela, montandu-se o spatioasa cazemata fixa. Era inarmat doar cu o mitraliera MG 34, dar avea statii radio si mai puternice, antena cadru si un pilon telescopic pentru o alta antena, suplimentara. 

In timpul productiei, acestei serii i-au fost aduse imbunatatiri si adaugiri, cea mai vizibila fiind blindajul suplimentar frontal folosit ca parasoc dar si ca …portbagaj, numit pe nemteste « ZERSCHELLERPLATTE » . Nu toate exemplarele au fost astfel echipate.

In ciuda calitatilor lor, care le-au facut sa fie unele din cele mai moderne blindate in 1937, incepand cu 1941-42, au inceput sa-si arate limitele si defectele si sa fie depasite. Conditiile dure din Rusia si din nordul Africii au fost un adevarat ''revelator'' pentru aceste neajunsuri: silueta prea inalta, motorul prea putin puternic si racit cu lichid, blindajul prea lejer, armamentul prea usor pentru acea epoca a razboiului... si mai ales complexitatea mecanica, care facea dificila exploatarea lor eficienta, in teatrul de operatiuni.
Mai este de adaugat ca au existat TREI LOTURI DISTINCTE de productie, deosebirile exterioare fiind in forma, tipul si numarul vizoarelor si trapelor, modul de montare al armamentului in turela si in forma aripilor, la al treilea lot. Kitul Roden, spre exemplu, reprezinta primul lot, cel mai timpuriu. 

DESPRE PLUSURILE, MINUSURILE... SI CONSTRUCTIA KITULUI RODEN :

Pricipalul plus, este bineinteles ca exista, in plastic injectat. De aici decurg alte doua avantaje : se gaseste foarte usor si este foarte ieftin. Si adaug dintru inceput, nu este deloc in sine, un model rau. Ba din contra.
Unele piese sunt fine, frumoase, chiar impresionante pentru plastic: antena cadru cu suportii aferenti, rotile si suspensia care este in mod particular detaliata si corecta... in afara de sistemul de directie, care lipseste.

Alt plus este acela ca, luat in ansamblu, este o reprezentare precisa a formelor, proportiilor si dimensiunilor masinii reale.
Deasemenea optiunile date pentru inmatriculare sunt inspirate si corecte, iar decalurile de o calitate decenta.
Faptul ca majoritatea lotului de bord, a uneltelor de geniu si a accesoriilor sunt date ca piese separate, eu il consider un mare avantaj, chiar daca unele dintre ele nu exceleaza prin finete si/sau corectitudine. Cel putin pot fi inlocuite cu altele mult mai bune, cu usurinta. Doar toporul si tarnacopul de pe bot, sunt turnate in basorelief si, desi bune ca forma si marime, sunt cam plate. Avem dreptul chiar la patru canistre simpatice si patru casti de infanterie, cam mici, dar pasabile.

Si uite asa, usor-usor ajungem din pacate la minusuri.
Cel mai deranjant pentru mine este lipsa de grosime, tridimensionalitate si de finitie a detaliilor exterioare, cum ar fi trapele, vizoarele, balamalele, niturile, etc. Daca ne gandim bine, poate ca, in ceea ce priveste grosimea sunt corecte in scara, dar… este  braillescale iar in acest caz, lucrurile trebuie EXAGERATE PUTIN pentru a iesi in evidenta. Stiu… este greu sa gasesti dreapta masura si echilibrul intre corectitudine, efect vizual si …grosolanie. Cel mai grav este ca detaliile nu au ''undercut'', sunt plate si chiar sub straturile extrem de subtiri de vopsea acrilica, se ''ineaca''. ATENTIE MARE, la vopsire/patinare !
O lipsa majora, este cea a rotii de rezerva si a suportului acesteia. Majoritatea masinilor reale o aveau.
Alt dezavantaj este cel tehnologic : nu este nici pe departe un kit Revell. Punctele de prindere pe culee sunt groase, lipsesc total pionii de centraj, precum si punctele pozitive de aderenta si pozitionare intre piese, iar plasticul este moale si fragil iar suprafata sa, are un tuseu rugos.

La capitolul erori de prospect: Pe pagina cu indicatii pentru vopsire, inmatricularea ''SS WIKING'' este inversata cu cea ''HERMANN GOERING'' - Italia 1944. 

Despre constructia efectiva a acestui model, prea multe lucruri in plus, nu am a spune. Este un model asamblat aproape ''off the box'' si, cam atipic pentru Urs, cu foarte putine adaugiri personale.
Totusi, nu m-am putut abtine a nu adauga indicatoarele de gabarit, tevile de esapament, iar din ''cutia cu surplusuri'', carligele de remorcaj fata/spate si o prelata rulata, pe una dintre aripi. Am construit o frana de recul mai fina si mai corecta pentru tunul de 20mm. Deasemanea am mascat bumbii de plastic diformi ce reprezinta urechile de ridicare, cu cele patru casti de infanterie : este un loc logic, pentru agatat diversele bulendre ale echipajului.

Dintre cele trei variante de inmatriculare oferite de Roden, cea mai atractiva si neplictisitoare mi s-a parut a fi cea din divizia ''Hermann Goering'' - Italia 1944. ''Hermann Goering Panzer Division'', era la acel moment, o unitate mult mai mare fata de o divizie blindata normala, avand mult mai multa infanterie motorizata, artilerie, subunitati de cercetare si subunitati antitanc autopropulsate si in acelasi timp, mult mai multe tancuri fata de o divizie normala de ''Panzer grenadiere''. Era structurata ca o mare unitate care putea lupta relativ independent, pentru gloria si orgoliul celui care o botezase si o patrona.
Camuflajul este simplu, panzergelb RAL-7028, uniform. 
Pentru vopsirea machetei, am folosit o nuanta acrilica Tamiya: XF-60, data ca echivalenta pentru codul RAL. Si cum Tamiya este specializata in blindate, mai ales germane, putem sa credem interpretarea lor. Recunosc ca sunt unii, din ''politia culorii'', ce contesta corectitudinea XF 60, dar ochiului meu i se pare ok si, credeti-ma, ochiul meu lucreaza cu nuante si culori... datorita profesiei.
Decalurile le-am pus, cuminte, cu emolienti Aeromaster intre doua straturi de lac lucios acrilic Tamiya, lacul mat pulverizat la final este tot acrilic, dar Aeromaster. 

Privind acum rezultatul etapei de invechire si patinare, recunosc oleaca jenat, ca in acea epoca m-am cam lasat dus de val... ''Scoala spaniola''  tocmai incepea sa-si faca auzita, mierosul cantec de sirena, iar Ursul s-a lasat atunci fermecat in exagerarea efectelor ruginoase si metalice ... 
Chestiune care in prezent, cu siguranta ca nu s-ar mai intampla !

Subiectul acesta, este suficient de atractiv pentru ca Ursul sa considere o reluare a sa, in viitor.
Dar, viitorul proiect Sd.Kfz.232(8-rad), va fi fara doar si poate in Singura Scara Adevarata, adica 1/48.

                                                                 ***



Si... a urmat... "Un onorabil epilog al acestui vechi proiect" ! 


                                                                 ***

T-34/85, Revell (03130), 1/72

 Cuprins de o oarecare nostalgie, am socotit ca poate ar fi interesant sa postez, acest vechi proiect construit in 1/72.

Lucrarea provine din epoca modelistica in care Ursul, era proaspat amorezat de minunata si dragalasa braillescale... si a fost dusa la capat in 2004 sau in prima parte din 2005.

Mi-am dorit atunci un model care sa reprezinte acest extraordinar, mitic si glorios tanc, ce a zdrobit fara drept de apel gaunoasa fala a cosmarului teuton.  Si neaparat, intr-o inmatriculare a unei masini ajunse pana sub mustata lui nea’Adolf, in aprilie ’45, la cucerirea Berlinului.

 La baza are excelentul kit Revell, abia aparut in acele vremuri :

http://www.onthewaymodels.com/reviews/RevellAG/T-34-85prev.htm 

Desi de atunci au fost oferite pe piata multe alte kituri de T-34, mai moderne si mai pline de rafinamente la ordinea zilei, personal consider ca macheta celor de la Revell, ramane totusi una dintre cele mai bune, corecte si  oneste reprezentari al unui T-34/85, produs la Zavod-112 spre sfarsitul lui ’44 – inceputul lui ’45 :

Kitul ofera o inmatriculare a unui tanc ( numarul tactic 32 ),  al Brigazii 55 blindata, din Garda, apartinand Corpului 7 Blindat al Garzii Rosii, in timpul bataliei pentru Berlin. In profilul color de mai jos, este reprezentat ''SUVOROV'' ( numarul tactic 36 ), un tanc mai celebru din aceeasi unitate a Garzii :

La vremea respectiva, kitul a fost montat aproape ''din cutie'', fara sa folosesc absolut niciun set suplimentar pentru detaliere. Nici macar teava tunului  Zis S-53 de 85mm nu a fost inlocuita cu o piesa din metal… asa cum OBLIGATORIU as proceda in epoca actuala.

 

Fascinat fiind si atunci de fabricarea detaliilor suplimentare, am adaugat si acestui model unele mici fleacuri… cum ar fi manerele pentru desant, cele de la cutiile pentru unelte si bridele de pe turela ( din sarma de alama ), urechile de ridicare si centurile de sudura ale turelei, sistemul de acrosare pentru  rezervoarele suplimentare, zavorul interior al trapei comandantului ( banda si filament din stiren ) si… cam atat :

 

A fost vopsit cu un amestec propriu, din acrilice Tamiya, obtinandu-se ceva conform cu viziunea Urseasca despre verdele 4BO sovietic. 

Cum in acea epoca, conceptul ''Scolii Spaniole'' ( cu toti pigmentii, filtrele si zemurile ei ) era inca in gaoace, patinarea a fost realizata in vechiul si dulcele stil al scolii anglosaxone ( inca tare drag inimii Ursului ), ''a la Tony Greenland'' ca sa zic asa…

Au fost folosite ancestralele tehnici de ''washing'' cu uleiuri si ''drybrush'', iar in loc de pigmenti , pulberile din pastel si pastele metalice au facut si ele ce au putut :

"HANNIBAL", Sherman M4A1(75), 1/48 (Ep.5)

Episodul 5

              ( Cititi Episodul 1 ) 

Cum nici un tanc nu se poate numi ca atare, in lipsa falicului sau atribut, anume TURELA... iata ca bietul meu HANNIBAL, si-a capatat-o intr-un tarziu pe-a sa !
 Straduindu-ma sa ma pastrez inlauntrul temei acestui proiect, anume sa detaliez oleaca subdetaliatul dar ONESTUL kit Tamiya, am aplicat si asupra numitei turele, tratamentul la care m-a dus capul. In imaginea de mai jos, se poate vedea o comparatie fata de piesa oferita in kit : 

La o privire mai de-aproape, se poate vedea ca am adugat in jurul montantului tunului ( gun shield M34 ), bolturile lipsa.
Deasemenea am inlocuit grosolanul ''blade sight'' (catare auxiliara pentru tun), din fata periscopului ochitorului, cu o fina piesa din fotoincizie.
In jurul domului extractorului de fum, am simulat centura de sudura.
Am decupat periscopul incarcatorului, pe care-l voi reface in totalitate, in pozitia deschis... identic cu procedura aplicata celor doua periscoape ale trapelor din fata.
 Gaura mortierului de 2 inch, am colmatat-o cu ciano, deoarece acest tip de turela timpurie nu era echipata cu mortierul destinat lansarii rachetelor de semnalizare si a grenadelor antipersonal.
Am aplicat un prim strat de ''Surfacer-500'' de la Gunze, pentru simularea efectului de fuziune la turnare : 

In imaginea de mai jos, se pot vedea cele doua gauri pentru scurgerea apei de ploaie, practicate in centura de sudura de la baza domului extractorului de fum.
Am dat gaurile in care voi lipi bridele de fixare (ale husei stranse, dar... folosite pentru ORICE altceva de catre echipaje), din spatele turelei.
Deasemenea am simulat doua pastile de sudura (deja gaurite), deasupra trapei de comunicatie ( pistol port ) pentru a adauga acolo un maner (total neconventional), folosit pentru accesul mai facil la trapa superioara si pentru... agatat tot felul de bulendre :

Pentru tunul M1 de 75mm, am folosit o frumusica teava din alama, de la firma chinezeasca ''Lion Roar''.
Am montat-o in scutul exterior ( rotor shield ), model foarte timpuriu, mic si fara ''urechi'' de protectie :

Am terminat de fabricat periscopul incarcatorului, in pozitia deschisa... si m-am gandit ca o fotografie a minusculei piese, inainte de montarea ei in turela, ar putea fi de oarece interes:

Periscopul din ultima imagine, desi pentru turela, este identic cu cele pentru trapele din fata, executate cu aceeasi metoda de fabricatie. Un element comparativ, poate aduce dovada, ca-s construite nu pe genunchi... ci pe degetele... 

Lucrarile la turela incep sa se apropie de sfarsit...
In aceasta etapa, am adaugat ca mitraliera coaxiala de 0,3 inch, o minunata piesa de la "RB Models", sora geamana cu cea folosita pentru mitraliera frontala.
Am montat periscopul incarcatorului in alveola cuvenita si am adaugat bridele (pentru husa stransa) si manerul (improvizat de echipaj).
Deasemenea si soclul antenei si-a gasit locul. Am folosit o piesa canibalizata dintr-un kit ''Hobby Boss''.
Apoi am aplicat un al doilea strat de textura, tot cu Surfacer-500.
Am inceput sa detaliez trapa comandantului... dar aici, mai este ceva de munca : 

A fost rezolvata si problema detalierii trapei comandatului ( TC Hatch )... ceva de munca, as zice ca a fost...
Rezultatul la care am ajuns, poate fi comparat cu piesele ''virgine'', din kit :

Am adaugat/modificat multe chestii, cum ar fi :
- mecanismul de blocare al suportului mitralierei M2HB...
- pernutele anti-cucuie si mecanismul de blocare al rotatiei inelului trapei, pe circumferinta interioara...
- pe trapa din dreapta, periscopul si mecanismul lui de rotatie, pe interior, iar pe exterior ''inaltatorul'' pentru ''catarea'' (blade sight) aflata mai in fata pe turela...
- pe trapa din stanga, manerele pentru deschidere/inchidere (interior/exterior) si mecanismul de zavorare al trapei, pe interior :

A migalit ceva Ursul, la cele zise mai sus, dar... asezand trapa la locul ei si privind-o in context, consider ca a meritat :

Era fara niciun rost, ca Ursul sa-si bata capul pentru a adauga toate aceste detalii, la o trapa a comandantului deschisa... daca acolo nu ar fi plasat, insusi respectivul comandat ! 

 
Pentru domnia sa, am ales o figurina din superbul echipaj american de tanc, produs de GASOLINE in rasina... si sculptat de catre Manel Arin.

                         ( Va urma, Episodul 6 )

"HANNIBAL", Sherman M4A1(75), 1/48 (Ep.4)

Episodul 4

               ( Cititi Episodul 1 ) 

Venerabilul mos'Tamiya, ne-a pricopsit la kiturile sale de Sherman in 1/48, cu o chestie si mai oribila decat acel stupid sasiu metalic... anume lipsa TOTALA a ceea ce se numeste in pasareasca afevista, "sponson covers". Adica "podele" la partile laterale de la coca superioara, care depasesc latimea sasiului si sunt in surplomba, deasupra senilelor.
Acesta-i un pacat si-o boala veche tamiyota, cu radacini in kiturile lor din scara 1/35, la fel de lipsite de numitele "sponson covers".
Marele gol, oferit in schimb de mos'Tamiya, face ca modelul sa arate total caraghios, daca-l privim de jos: 

  
O lipsa si mai ordinara ( pentru mine, cel putin ) decat cea amintita mai sus... care-i cat-de-cat mascata de prezenta trenului de rulare, este cea a celor doua protectii blindate pentru filtrele de aer, montate pe placa din spate a sasiului.
 Pen'ca nu puteam sa las bietu' meu HANNIBAL in popoul gol, am pus manuta pe niste foi din stiren de diverse grosimi si, m-am apucat de croit :

Datorita acelei blestemate piese metalice si, datorita formei destul de complexe pe care coca o are pe interior, croitoriceala mea, n-a fost chiar o chestie foarte simpla : 

In fotografia de sus, se poate vedea ca am fabricat si flansele superioare de fixare, ale carcasei diferentialului.
 In loc sa ma chinui sa fabric si sa aliniez DOUA "sponson cover", am socotit ca-i mai simplu si mai eficient sa fabric o singura piesa monobloc. Asta poate fi o problema, pentru f'un frate mai curajos ca mine... care doreste sa adauge SI un interior...
Io personal, la ACEST PROIECT, nu pohtesc :

 Cel mai dificil de fabricat si aliniat, au fost cele doua protectii ale filtrelor, datorita formei torturate si unghiurilor total diferite intre laturi.
Aceste protectii urca pana in interior, sus in coca superioara si, formeaza peretii exteriori ai asa-numitilor "grousers compartments". Dar... despre acestia, mai tarziu...     

       
Desi nu aveam de gand, la acest proiect cu sasiu metalic... pentru a asigura o rigiditate mai mare fixarii piesei monobloc de sasiu, am fabricat pana la urma si flansele superioare de fixare ale carcasei diferentialului. Pana la urma... tot raul a fost spre bine :

Ideea acestui proiect, fata de alte cocktailuri shermaniste, a fost sa incerc sa-l detaliez cat mai mult... folosind cat mai putine produse "aftermarket".
In aceasta etapa, m-am ocupat de coca superioara. In fotografia de mai jos, se poate vedea ca i-am schimbat oleaca infatisarea... fata de piesa originala :

Am texturat suprafata cu Surfacer 500 pentru simularea efectului de fuziune, am detaliat aripile, busoanele rezervoarelor, balamalele capacului blindat al admisiei pentru aerul de racire al motorului si protuberantele frontale.
Am adaugat scara de acces a echipajului si suporturile trapelor in pozitia deschis si am modificat pozitia bridei frontale de fixare a cablului de remorcare.
Am adaugat sitele de protectie ale capacelor compartimentului pentru "grousers" ( din fotoincizie ), farurile cu protectiile lor ( tot din PE ), sirena + canalizatia sa electrica... si o superba mitraliera de 0,3 inch, de la "RB Models" :

 Dar ... cel mai mult am muncit la periscoapele rotative ale trapelor frontale, pe care le-am reconstruit TOTAL, din piesa originala am pastrat doar capacul basculant de protectie :

A fost o chestiune de "onoare"... ca sa-i zic asa... Daca in "odioasa scara" si chiar si in braille ( la kiturile Dragoneze moderne ) exista optiunea de a monta periscoapele deschise, la kiturile pasoptiste NU EXISTA din cutie, aceasta binecuvantare...
Prea multe, multpreaspaniole proiecte vazut-am io... la care autorul, desi la indemana le-a avut... cu mare gratie si nepasare le-a montat inchise. Chestie care, cel putin la Sherman, este nitel stupida. Macar periscopele driver-ului si al comandantului, ar trebui sa fie in pozitia deschis.
Pe langa periscoape, am mai detaliat oleaca si trapele :

Cum am zis mai sus, am acordat ceva atentie si busoanelor rezervoarelor si balamalelor capacului blindat :

Pentru luminile de pozitie/stopurile din spate, a trebuit sa aduc doua corectii.
In primul rand la suportul si canalizatia electrica din spate (adaugata), apoi la protectiile lor... Piesele din fotoincizie pe care le ofera setul folosit de mine, au o forma eronata. Asa ca... a trebuit sa utilizez piesele originale din stiren, subtiate considerabil cu o freza diamantata cilindrica, pe interior.
Am profitat de ocazie si am dat si o gaura pentru manivela, in locul cuvenit. 

                          ( Cititi Episodul 5 )