Este vorba despre un proiect modelistic in braillescale (1/72) cu un subiect teuton, publicat la origine intr-o era demult apusa, in cel mai important forum dedicat modelismului static, de pe la noi :
( Cartula.Ro Forum )
Proiectul se bazeaza pe kitul firmei Ucrainiene RODEN, despre care se poate citi aici, o excelenta recenzie datorata onorabilului Doug Chaltry :
( On The Way )
PUTINA ISTORIE :
Prototipul acestei masini blindate grele, pe 8 roti, a fost realizat in anul 1935 cand firma Bussing-NAG a inceput sa lucreze la prototipul unei noi serii, Sd.Kfz.231/232/263, de 8.5 tone greutate. Exemplarele de preserie au ajuns in unitati inca din 1937, participand la primele campanii din anii '39-'40 alaturi de vechea serie de masini blindate grele pe 6 roti, apoi inlocuindu-le total pe acestea, in prima linie.
Aceasta noua serie a fost o reusita totala, produsul fiind mult in avans fata de epoca. Mecanic vorbind, erau extrem de complexe, toate cele 8 roti fiind si motoare si viratoare in acelasi timp . De aici rezulta o aptitudine tot-teren foarte buna si o maniabilitate excelenta: puteau intoarce intr-un cerc cu diametrul de 10.5m si in plus aveau doua posturi de conducere, unul in fata si unul in spate, blindatul fiind pilotat in ambele directii in cel mai natural mod.
Pentru epoca lor aveau un motor puternic, un V8 racit cu lichid de 180cp, o viteza foarte mare (spre 100 km/h pe sosea), un blindaj serios pentru acel timp (aprox. 30mm) si erau la fel de bine inarmate ca un Panzer II : un tun automat calibrul 20mm KwK 30 si o mitraliera de 7.9mm MG 34 in turela mobila. Aveau un echipaj de patru oameni si erau de asemenea foarte mari. Iata dimensiunile date in « DIE DEUTSHENPANZER 1926-1945 » de von Senger und Etterlin :
- lungime : 5.800 mm
- latime : 2.210 mm
- inaltime : 2.340 mm
Aceasta serie de « Schwerer Panzerspahwagen » a fost fabricata in 1235 de exemplare din 1937 pana in 1942, in toate cele treiversiuni : 231, 232 si 263. Versiunea 233 “Stummel” produsa in 1942 /'43 in 115 exemplare a fost o conversie a sasiurilor existente, prin demontarea turelei si montarea unui tun scurt de 75mm in structura deschisa.
Daca 231 era doar un vehicol de patrulare, la 232 s-a adaugat o antena cadru foarte mare si statii radio mult mai potente, transformandu-l intr-un formidabil blindat de cercetare-penetrare. Versiunea de comandament a fost 263, la care s-a inlaturat turela, montandu-se o spatioasa cazemata fixa. Era inarmat doar cu o mitraliera MG 34, dar avea statii radio si mai puternice, antena cadru si un pilon telescopic pentru o alta antena, suplimentara.
In timpul productiei, acestei serii i-au fost aduse imbunatatiri si adaugiri, cea mai vizibila fiind blindajul suplimentar frontal folosit ca parasoc dar si ca …portbagaj, numit pe nemteste « ZERSCHELLERPLATTE » . Nu toate exemplarele au fost astfel echipate.
In ciuda calitatilor lor, care le-au facut sa fie unele din cele mai moderne blindate in 1937, incepand cu 1941-42, au inceput sa-si arate limitele si defectele si sa fie depasite. Conditiile dure din Rusia si din nordul Africii au fost un adevarat ''revelator'' pentru aceste neajunsuri: silueta prea inalta, motorul prea putin puternic si racit cu lichid, blindajul prea lejer, armamentul prea usor pentru acea epoca a razboiului... si mai ales complexitatea mecanica, care facea dificila exploatarea lor eficienta, in teatrul de operatiuni.
Mai este de adaugat ca au existat TREI LOTURI DISTINCTE de productie, deosebirile exterioare fiind in forma, tipul si numarul vizoarelor si trapelor, modul de montare al armamentului in turela si in forma aripilor, la al treilea lot. Kitul Roden, spre exemplu, reprezinta primul lot, cel mai timpuriu.
DESPRE PLUSURILE, MINUSURILE... SI CONSTRUCTIA KITULUI RODEN :
Pricipalul plus, este bineinteles ca exista, in plastic injectat. De aici decurg alte doua avantaje : se gaseste foarte usor si este foarte ieftin. Si adaug dintru inceput, nu este deloc in sine, un model rau. Ba din contra.
Unele piese sunt fine, frumoase, chiar impresionante pentru plastic: antena cadru cu suportii aferenti, rotile si suspensia care este in mod particular detaliata si corecta... in afara de sistemul de directie, care lipseste.
Alt plus este acela ca, luat in ansamblu, este o reprezentare precisa a formelor, proportiilor si dimensiunilor masinii reale.
Deasemenea optiunile date pentru inmatriculare sunt inspirate si corecte, iar decalurile de o calitate decenta.
Faptul ca majoritatea lotului de bord, a uneltelor de geniu si a accesoriilor sunt date ca piese separate, eu il consider un mare avantaj, chiar daca unele dintre ele nu exceleaza prin finete si/sau corectitudine. Cel putin pot fi inlocuite cu altele mult mai bune, cu usurinta. Doar toporul si tarnacopul de pe bot, sunt turnate in basorelief si, desi bune ca forma si marime, sunt cam plate. Avem dreptul chiar la patru canistre simpatice si patru casti de infanterie, cam mici, dar pasabile.
Si uite asa, usor-usor ajungem din pacate la minusuri.
Cel mai deranjant pentru mine este lipsa de grosime, tridimensionalitate si de finitie a detaliilor exterioare, cum ar fi trapele, vizoarele, balamalele, niturile, etc. Daca ne gandim bine, poate ca, in ceea ce priveste grosimea sunt corecte in scara, dar… este braillescale iar in acest caz, lucrurile trebuie EXAGERATE PUTIN pentru a iesi in evidenta. Stiu… este greu sa gasesti dreapta masura si echilibrul intre corectitudine, efect vizual si …grosolanie. Cel mai grav este ca detaliile nu au ''undercut'', sunt plate si chiar sub straturile extrem de subtiri de vopsea acrilica, se ''ineaca''. ATENTIE MARE, la vopsire/patinare !
O lipsa majora, este cea a rotii de rezerva si a suportului acesteia. Majoritatea masinilor reale o aveau.
Alt dezavantaj este cel tehnologic : nu este nici pe departe un kit Revell. Punctele de prindere pe culee sunt groase, lipsesc total pionii de centraj, precum si punctele pozitive de aderenta si pozitionare intre piese, iar plasticul este moale si fragil iar suprafata sa, are un tuseu rugos.
La capitolul erori de prospect: Pe pagina cu indicatii pentru vopsire, inmatricularea ''SS WIKING'' este inversata cu cea ''HERMANN GOERING'' - Italia 1944.
Despre constructia efectiva a acestui model, prea multe lucruri in plus, nu am a spune. Este un model asamblat aproape ''off the box'' si, cam atipic pentru Urs, cu foarte putine adaugiri personale.
Totusi, nu m-am putut abtine a nu adauga indicatoarele de gabarit, tevile de esapament, iar din ''cutia cu surplusuri'', carligele de remorcaj fata/spate si o prelata rulata, pe una dintre aripi. Am construit o frana de recul mai fina si mai corecta pentru tunul de 20mm. Deasemanea am mascat bumbii de plastic diformi ce reprezinta urechile de ridicare, cu cele patru casti de infanterie : este un loc logic, pentru agatat diversele bulendre ale echipajului.
Dintre cele trei variante de inmatriculare oferite de Roden, cea mai atractiva si neplictisitoare mi s-a parut a fi cea din divizia ''Hermann Goering'' - Italia 1944. ''Hermann Goering Panzer Division'', era la acel moment, o unitate mult mai mare fata de o divizie blindata normala, avand mult mai multa infanterie motorizata, artilerie, subunitati de cercetare si subunitati antitanc autopropulsate si in acelasi timp, mult mai multe tancuri fata de o divizie normala de ''Panzer grenadiere''. Era structurata ca o mare unitate care putea lupta relativ independent, pentru gloria si orgoliul celui care o botezase si o patrona.
Camuflajul este simplu, panzergelb RAL-7028, uniform.
Pentru vopsirea machetei, am folosit o nuanta acrilica Tamiya: XF-60, data ca echivalenta pentru codul RAL. Si cum Tamiya este specializata in blindate, mai ales germane, putem sa credem interpretarea lor. Recunosc ca sunt unii, din ''politia culorii'', ce contesta corectitudinea XF 60, dar ochiului meu i se pare ok si, credeti-ma, ochiul meu lucreaza cu nuante si culori... datorita profesiei.
Decalurile le-am pus, cuminte, cu emolienti Aeromaster intre doua straturi de lac lucios acrilic Tamiya, lacul mat pulverizat la final este tot acrilic, dar Aeromaster.
Privind acum rezultatul etapei de invechire si patinare, recunosc oleaca jenat, ca in acea epoca m-am cam lasat dus de val... ''Scoala spaniola'' tocmai incepea sa-si faca auzita, mierosul cantec de sirena, iar Ursul s-a lasat atunci fermecat in exagerarea efectelor ruginoase si metalice ...
Chestiune care in prezent, cu siguranta ca nu s-ar mai intampla !
Subiectul acesta, este suficient de atractiv pentru ca Ursul sa considere o reluare a sa, in viitor.
Dar, viitorul proiect Sd.Kfz.232(8-rad), va fi fara doar si poate in Singura Scara Adevarata, adica 1/48.
***
Si... a urmat... "Un onorabil epilog al acestui vechi proiect" !
***
Nu cred ca voi fi vreodata capabil sa fac o prezentare atat de minunata si completa vreunui model asa cum faci tu modelelor tale.
RăspundețiȘtergereCinste tie, jupane urs, atat pentru prezentare cat si pentru model.
Jupane, ceea ce cu multa gentilete zici mai sus, prea onorant este pentru un biet Urs...
RăspundețiȘtergerePrea onorant si oleaca neadevarat.
Neadevarat, caci oare cum se poate masura, oarecum inteligibila prezentare a modelelor mele, cu apostolatul pe care-l practici matale de atata vreme, in slujba pripasirii modelismului static pe ale noastre mioritice plaiuri...
Io zic ca fiecare din voi, are punctul lui tare. Ma alatur lui Cristi in aprecierea prezentarilor tale. Se simte tusa "pedagogica", ceea ce vine din interior si nu prea e de dobandit. Vorba aia, fa-te profesor, medic sau preot, NUMAI daca ai chemare !!
RăspundețiȘtergere